Zilele trecute, opinia publică internațională a fost puternic impresionată de un nou atac chimic în Siria. În orașul Duma, unul din puținele locuri ce mai erau controlate de oponenții regimului Assad, a fost aruncat din elicopter un butoi cu gaze toxice. În urma acestui atac au murit peste 70 de persoane, iar câteva sute au fost afectate.

Cum majoritatea victimelor au fost civili, adică copii, femei sau bătrâni, este evident de ce comunitatea internațională a reacționat prompt și a solicitat luarea urgentă de măsuri. Regimul sirian s-a apărat susținând că ei nu au executat vreun atac chimic, în timp ce aliații regimului, rușii, au declarat că, de fapt, Căștile Albe, organizația umanitară ce a raportat atacul, ar fi ,,regizat”, adică înscenat atacul chimic.

Dincolo de acest război al declarațiilor să ne gândim un pic la context: sirienii aveau și mijloacele și motivele pentru atac – căci doreau să-i elimine pe oponenți. Rușii au adus explicația regizării pentru opinia publică internă, deci e firesc să arunce pisica în alte curți.

Să presupunem totuși că ar fi adevărată explicația rușilor: Căștile Albe au efectuat atacul ca să existe un pretext pentru o intervenție străină în Siria. Pe de o parte, a face așa ceva denotă iresponsabilitate, ba chiar nebunie criminală. Pe de altă parte, dacă ar fi adevărat, ar însemna că oponenții (sau alte părți aflate în conflict) nu văd altă soluție decât să prefere moartea a 70 de persoane, dar să aibă garanția că vor fi ultimele victime ale unui conflict ce durează de mulți ani. Iar dacă ar fi așa, ar însemna, desigur, că disperarea este uriașă.

Dar dincolo de războiul declarațiilor, continuat inclusiv la foruri internaționale, este cert, încă o dată, că în Siria au murit persoane nevinovate. În plus, asemenea acțiuni criminale, indiferent cine le-a ordonat și le-a executat, au marcat de la început războiul sirian. Indiferent cine are dreptate, rămâne realitatea miilor de morți din acest conflict absurd, realitatea sutelor de mii de persoane afectate, realitatea milioanelor de persoane ce au fugit din țară ca să-și apere viața.

Oricâte argumente ar aduce un apărător al regimului, un conducător care își aduce țara în asemenea dezastru, pentru o perioadă de timp atât de îndelungată, numai nevinovat nu este.

Faptul că Rusia susține regimul Assad dincolo de orice fel de argumente, împotriva întregii comunități internaționale, arată de asemenea viziunea strategică a noii axe a anti-occidentalismului promovat de Rusia și acoliții săi.

Din acest punct de vedere, a cere moderație pare o adevărată …lipsă de moderație. Cred că întreaga comunitate internațională a dat dovadă de destulă moderație, ba chiar de prea multă moderație. Nevoia de acțiune fermă, atât a SUA, cât și a țărilor europene se cere mai stringent decât oricând.

Este adevărat că în ultimele zile zăngănitul războiului mondial este tot mai clar auzit: părerea mea este că nici Rusia, nici alt acolit al său nu-și dorește în realitate un război, ci numai obținerea de avantaje simbolice, în special pe plan intern, pentru cetățenii proprii. SUA și țările europene au datoria să nu dea înapoi, căci apărarea drepturilor și libertăților cetățenești este condiția fundamentală pentru supraviețuirea civilizației. Nu vorbesc aici, desigur, de civilizația occidentală, ci de civilizația umană. Diferențele dintre orient și occident nu trebuie să constituie un pretext pentru încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Viața unui copil este la fel de importantă atât la Moscova, cât și la New York, atât la Damasc cât și în orice alt loc de pe planetă.

(Adevărul, 13.04.2018)

Pin It on Pinterest

Share This