Întâlnirea dintre Trump și Putin, așteptată cu mult interes de toată lumea, a scos la iveală câteva aspecte divergente: unele din ele sunt dezamăgitoare, triste, ba chiar penibile, altele arată o mică speranță de bine și de pozitivitate.

Chiar dacă unii, mai optimiști, și-au pus mari speranțe că vor vedea confirmarea (sau măcar începutul) unei colaborări întru binele planetei, majoritatea observatorilor au fost sceptici, avându-se în vedere caracteristicile celor două personaje aflate pe scenă: un Donald Trump arogant, lipsit de experiență politică, cu o slabă cunoaștere a lumii în care trăiește, și, respectiv, un Vladimir Putin zâmbitor, șiret, uns cu toate alifiile (căci, nu degeaba a fost ofițer KGB).

Fără a se cunoaște detaliile convorbirilor directe dintre cei doi, conferința de presă a scos la iveală în primul rând o victorie zdrobitoare a Rusiei în fața Americii. Trump s-a comportat cu Putin nu ca și cu un partener, nici măcar ca și cu un competitor pe piața economică, politică, militară etc. a lumii, ci ca și cu o gazdă mult mai bogată, mult mai puternică, deci mult mai de temut.

Se va spune, poate, că este posibil ca această atitudine să fi fost pregătită, în sensul că partea americană a dorit să se evite orice fel de situație contondentă, adică orice fel de conflict de idei între cei doi. Sunt celebre ieșirile violente, nevrotice ale liderului de la Casa Albă, așa că, ar spune unii, este foarte bine că nu s-a ajuns la o situație de conflict. Poate că, în acest fel, s-a evitat un război nuclear, dar se uită că, de fapt, Putin nu dorește să ducă războaie ci să aibă putere absolută (și) în lume – așa cum are în Rusia.

A doua impresie a întâlnirii Trump-Putin ar fi că, ieșind înfrânt, Trump reportează pierderea din partida sa în partida Americii, a occidentului și, în genere, a lumii libere. Această impresie este dovedită prin multe declarații și în special prin lipsa de încredere în instituțiile SUA. Din păcate, președintele american dă dovadă și de lipsă de caracter (nu numai de inteligență) afirmând că nu are încredere în cei apropiați, ci, culmea, în Putin; nu are încredere în justiția și în instituțiile democratice americane.

Dincolo de aceste aspecte, subliniate deja în toată presa de pe mapamond, aș vrea să pun în lumină un aspect mai puțin reliefat: aceleași declarații, aceleași atitudini ale lui Trump pot fi înțelese și în sensul unei simpatii pentru autoritarism și pentru dictatură.

Trump și-a arătat (verbal și gestic) simpatia pentru Putin și pentru societatea rusă, a prezentat explicit lipsa de încedere în instituții democratice și în valorile (de două ori) milenare ale civilizației noastre occidentale. În plus, Trump s-a aflat tot timpul într-o postură inferioară, ca și cum ar fi fost supusul lui Putin, ca și cum și-ar fi propus să nu facă ceva care să-l supere pe puternicul său omolog. Trump a subliniat astfel relația de putere – singura ce a contat -, nicidecum adevărul, dreptatea sau alte valori universale. Doar forța brută a lui Putin l-a impresionat  pe Trump, astfel că în nici un moment nu a simțit repulsie față de violență, față de totalitarism; puterea (absolută) îi place lui Trump (ca și lui Putin), astfel că nu a îndrăznit să denunțe nici una din minciunile, manipulările sau crimele făcute de un sistem totalitar (nimic despre milioanele de morți sau refugiați din Siria ajutată de Putin; nici un cuvânt despre Crimeea etc).

Fie că este conștient, fie că este inconștient, această adeziune a liderului de la Casa Albă pentru dictatură mi se pare a fi lucrul cel mai grav ce rezultă din întâlnirea Trump-Putin. De azi înainte, inamicii Americii vor avea și mai multe argumente ca să urască America, democrația și valorile occidentale. De azi înainte, tare mă tem că întreaga omenire va începe să considere că America nu mai crede în democrație și în consacratele sale valori politice, academice, morale, epistemice etc.

Cea mai gravă ,,performanță” a acestui lider imoral, incult, lipsit de inteligență, nevrotic etc. este că a reușit în câteva ore să șteargă cu buretele toate (subliniez, toate) deosebirile dintre un sistem totalitar criminal și o organizare politică liberă și democratică.

(Adevărul, 17.07.2018)

 

Pin It on Pinterest

Share This