O declarație recentă a ministrului de externe, Teodor Meleșcanu, face trimitere la raportul dintre percepție și realitate, adevăr și opinie, simțire și gândire. El spune că ,,nimeni nu ştie ce se întâmplă cu adevărat în România, dar are o percepţie (…) În mare măsură [percepţia] este, să spunem, corectă, însă, în acelaşi timp, există şi foarte multe ştiri false care fac deliciul presei, dar care nu reflectă realitatea”.

Deși sunt sigur că Teodor Meleșcanu nu a vrut să facă vreo reflecție filosofică, el a atins câteva probleme extrem de importante, de mare generalitate, cu adevărat filosofice. Cel care sare imediat în ochi este despre felul cum sunt lucrurile și felul cum ne apar. Rolul subiectivității este uriaș, toată modernitatea bazându-se din plin pe asta. Ca să clarifice acest raport, Kant a elaborat o teorie în care separă radical ceea ce primim prin simțuri de ceea ce adăugăm prin intelect. Cunoașterea este dată exact de acest amestec al datelor senzoriale și al produselor intelectuale, astfel încât Kant poate afirma că felul cum ne apar lucrurile este exact felul cum sunt lucrurile.

Cu toate acestea, Teodor Meleșcanu nu pare să fie kantian, căci vedem că accentuează percepția (trec peste agnosticismul cu care începe citatul, căci ar cere un text de două ori mai lung decât acesta). Deși nimeni nu știe cum stau lucrurile cu adevărat în România, se spune, avem cu toții o anumită percepție. Am fi deci pe o poziție apărată de celebrul filosof George Berkeley (autorul lucrării Tratat asupra principiilor cunoașterii omenești, tradusă la Humanitas). El spune că ,,a fi înseamnă a fi perceput”, cu alte cuvinte numai în măsura în care percepem lucrul cutare, acel lucru există.

Acest idealism subiectiv de tip Berkeley nu cred însă că a fost un ghid pentru ministrul român al afacerilor externe. Nu cred că a vrut să spună că mizeria de pe străzi, zăpada necurățată, fărădelegile și hoția ar exista numai dacă ar fi percepute de cineva. Să ne imaginăm, cu titlu de experiment mental, că noaptea trecută toți locuitorii orașului ar fi fost adormiți între 3 și 4; nimeni, nici oameni, nici pisici, nici șobolani nu ar fi perceput zăpada, mizeria și fărădelegile. Nici Teodor Meleșcanu, nici Berkeley nu ar fi vrut să spună că acestea ar fi dispărut din cauza faptului că nimeni nu le-a perceput.

Desigur că accentul pus (și) de ministrul de externe pe empirism este evident: fiecare dintre noi știe câte ceva, unii mai mult, alții mai puțin; cu toate acestea nimeni nu știe întregul adevăr. O cunoaștere absolută nu o are nimeni (pesemne, ar vrea să spună ministrul, nici serviciile secrete, nici măcar Dumnezeu).

Partea finală a textului citat este, cred eu, ceea ce vrea să sublinieze ministrul român de externe: deși cunoaștem oarecum stările de lucruri din România, să nu ne lăsăm influențați de știrile false. Departe de idealismul subiectiv berkeleyan, departe de idealismul transcendental kantian, vedem că nu se promovează la Ministerul de externe nici măcar banalul empirism. Se pare că oficialul român ne transmite un mesaj de avertizare despre presa cea ticăloasă care denaturează adevărul, denaturează stările de lucruri din România.

În România, după acest oficial al statului, lucrurile sunt frumoase, minunate, excelente, nivelul de trai e uriaș. Presa și dușmanii scriu despre zăpada care ne-a paralizat orașul, despre copiii maltratați în familii și școli, despre mită și șpagă, despre corupție la cele mai înalte niveluri și multe altele. Toate acestea sunt false, fac deliciul presei, nu sunt nicidecum crunta realitate. România, dragi tovarăși, este o țară minunată lipsită complet de hoție, de corupție sau de fărădelegi.

(Adevărul, 23.03.2018)

 

Pin It on Pinterest

Share This