În Franța, aflată în campanie electorală pentru turul doi al alegerilor pentru președinție, tocmai a avut loc dezbaterea finală dintre candidatul liberal Emmanuel Macron, președintele in funcție, și candidatul extremei drepte, doamna Marine Le Pen.

               Nu știu dacă dezbaterea are sau nu un rol decisiv pentru alegerile de duminică, dar este vizibilă pentru toți diferența dintre cei doi candidați cu privie la războiul declanșat de Putin  în Ucraina. Inclin să cred că acesta este elementul priuncipal  ce va decide înclinarea balanței în alegeri. Chiar dacă extremiștii de prin toate partidele și, în general, din societatea franceză, vor tinde să accepte violența, deci să minimalizeze efectele negative ale agresiunii ruse, majoritatea populației înțelege tragedia prin care trec ucrainenii. Și, odată cu ei, noi toți.

               Din acest punct de vedere, chiar dacă există argumente în sprijinul poziției pro ruse, este evident că asumarea unei poziționări de partea victimei este poziția moralmente corectă. Un război cum este acesta pe care îl trăim, dacă este abordat de pe poziția eticii, argumentele în favoarea lui Putin sunt mai slabe decât cele în favoarea lui Zelenski. Un război poate fi drept dacă este dus pentru apărare și nu pentru cucerirea unor teritorii pretins proprii. Rușii trag cu artileria și rachetele în toate clădirile din Donbas, practic aneantizând o întreagă reiune, nu pentru a apăra drepturile unor ruși ce trăiesc în acele zone. Aneantizarea regiunii Donbas va însemna moarte și ruinare atât pentru ucraineni, cât și pentru rușii ce trăiesc în Donbas.

               Vedem cum asumarea unei poziții etice de partea victimei, cu consecința că te pune să te alături taberei corecte, din punct de vedere etic, și care este cea bună, cea corectă, înseamnă asumarea unor valori cum sunt empatia, solidaritatea sau responsabilitatea.

               Amintind de aceste valori nu pot să nu văd o situație interesantă, demnă de reflecție, dacă vom arunca o privire sumară asupra tabloului politic din România. Să luăm, de exemplu, premierii României din ultimele trei decenii. Se constată ușor cum premierii PSD (Năstase, Ponta, Dăncilă) au avut mari probleme de ,,dosar”, de imagine, dacă nu cumva chiar penale (primii doi). Premierii din partea PNL (Tăriceanu, Boc, Orban, Cîțu, Ciucă) au și ei probleme, dar de un alt gen și din alt registru decât colegii lor de la PSD. Excepțiile (Isărescu și Cioloș), ce au fost mult mai puțin ,,murdari” etic sau penal decât restul premierilor nu fac decât să arate cum regula numirii de premieri, deci inclusiv relația președinte-partid majoritar, este una de asumare a unei poziții etice extrem de dubioase (ca să folosesc un termen politicos).

               Dacă Franța își asumă, în majoritatea societății, o poziție etică corectă, de partea binelui, integrității sau resposabilității, Româbia este exact pe dos. Nu degeaba unul din cele mai profunde proverbe românești este acela care susține că ,,hoțul neprins este negustor cinstit”. În Franța, și nici în vreo altă țară occidentală, nu există și nu este valorizat un asemenea proverb.

Adevărul, 21.04.2022

Linc: https://adevarul.ro/news/politica/politica-asumare-1_62610dfc5163ec4271993282/index.html