Titlul acestui text vrea să sublinieze că aici se va trata despre evenimentele ultimei săptămâni. Altfel, Simona Halep este nu numai omul săptămânii, nu numai omul anului, dar și, sunt convins, omul deceniului. Un titlu la Rolard Garros, la fete, a fost obținut numai de către Virginia Ruzici, dar aceasta nu a reușit să ocupe prima poziție a clasamentului mondial. Performanța sportivă a Simonei Halep este comparabilă cu cea a Nadiei Comăneci de la Olimpiada din 1976.
După venirea în țară cu mult râvnitul trofeu și primirea entuziastă de la Stadionul Național, Simona a avut ocazia să vadă că munca ei de o viață este apreciată și onorată de către compatrioți. Eforturile făcute de la 5 ani pe terenul de tenis, renunțarea la jocurile și bucuriile copilăriei au fost acum răsplătite din plin. Eforturile (financiare ale) părinților sunt acum încununate de succes, banii cheltuiți de-a lungul acestor două decenii dovedindu-se o investiție neprețuită.
Huiduielile din timpul alocuțiunii primarului capitalei au confirmat simpatia și capitalul de imagine deținute de sportiva noastră. Oamenii au vrut să dezaprecieze politicianismul, încercarea de a prelua din capitalul simbolic, amatorismul, corupția și superficialitatea. Nu au fost de acord cu încercarea de alăturare de un sportiv pentru care nici primarul capitalei, nici nimeni altcineva dintre oficialitățile sau instituțiile statului român nu au făcut niciodată absolut nimic. Este absolut imoral ca, după ce ai considerat că tenisul este o afacere privată, a copiilor și părinților bogați, să vii și să te afișezi alături de o campionaă mondială.
Al treilea eveniment ce are în centru pe Simona Halep este imaginea din Charlie Hebdo. Sub titlul ,,o româncă câștigă Roland Garros” caricatura prezintă un sportiv ce ridică trofeul deasupra capului și spune ,,Fier vechi! Fier vechi!”
Multă lume s-a supărat și s-a considerat ofensată de acest desen. Ba chiar, aflu din ziarul Adevărul de azi că cineva a depus o plângere împotriva ziarului.
Părerea mea este mai nuanțată și ia în considerare contextul. Trebuie bine subliniat că ziarul este satiric, adică urmărește să îmbunătățească moravurile pe baza luării lor peste picior. Charlie Hebdo pune la lucru celebra propoziție, veche de la latini, ,,ridendo castigat mores” (,,râzând, să îndreptăm moravurile”).
Ce știu francezii despre români? Că sunt, în marea lor majoritate, săraci, deși trăiesc într-o țară bogată, că vin în Franța la cerșit sau după ocupații ignobile; unele din acestea sunt colectarea de ziare vechi, haine, electronice, ba chiar fier vechi.
În plus, trebuie bine subliniat un aspect simbolic: deși textul vorbește despre ,,o româncă” ce a câștigat celebrul turneu, imaginea arată un sportiv, un bărbat. Așadar, caricatura nu este despre campioana noastră, ci despre un român în genere, un român care vede trofeul ca pe ceva numai bun de valorificat. Cum nici Ilie Năstase (câștigător al trofeului în 1973), nici Virginia Ruzici (în 1978), nici Simona Halep nu au avut/nu au/nu vor avea intenția de a-și valorifica trofeul din argint (acest fapt este chiar imposibil: trofeul orginal – cel ridicat de ea la final – rămâne permanent la organizatori; sportivii primesc o copie (văzută de noi la Stadionul Național)) este clar că poza are nevoie să fie interpretată altfel.
În fine, un alt argument vine dinspre verbul folosit în text: ,,remporter” înseamnă nu numai ,,a câștiga”, ,,a obține”, ci și ,,a lua”, ,,a ridica”. Așadar, ,, româncă ia trofeul” poate însemna și ,,o româncă fură trofeul”. Desigur, figurat; am văzut cu toții lupta de pe teren.
O româncă ia trofeul, în sensul că fură trofeul, este exact felul cum văd francezii finalul poveștii. Or, cel care fură un trofeu este complet îndreptățit să vrea să-l valorifice.
Charlie Hebdo dă dovadă încă o dată că-și respectă blazonul, că militează constant pentru îndreptarea moravurilor. Mesajul este acesta: ,,dragi francezi, încetați să-i considerați hoți pe români, căci iată ce campioană minunată a dat România în acest an la Roland Garros!”.
(Adevărul, 18.06.2018)
Comentarii recente