Declarația președintelui american, Joe Biden, de acum două zile (21 martie) despre nevoia unei noi ordini mondiale ridică multe teme de reflecție. Unii vor sări în sus, cu siguranță, inclusiv celebrul filosof și lingvist Noam Chomsky, dar cred că avem nevoie cu toții să abordăm echilibrat acest concept.
Voi sublinia in acest text două aspecte: contextul politic si diplomatic recent și un context mai larg, din punctul de vedere al culturii și civilizației.
În plină invazie rusească asupra unui stat independent, ce a condus la milioane de refugiați, la mii de morți și răniți și la distrugeri incalculabile, predintele SUA a încercat să atragă pe China de partea alianței euro-atlantice. Într-o conferință video (din 18 martie), Biden a spus omologului său chinez opinia despre criza actuală: Rusia a atacat și invadat o țară liberă și independentă. Una din măsurile luate a fost impunerea de sancțiuni economice, astfel încât subtextul era ca și China să fie de acord cu sancțiunile. În ce privește Taiwanul, punctul critic în relația SUA-China, Biden a arătat că SUA se opune oricărei modificări unilaterale a statu quo-ului – așadar, a arătat o apropiere de punctul de vedere chinezesc.
China răspunde că militează mereu pentru pace, condamnând războiul (așadar, nu pe Rusia, și nici pe Putin). Pacea și securitarea trebuie să fie apărate și prețuite. China și SUA au nevoie să își îndrepte relațiile pe ,,drumul cel bun”, să își asume responsabilități și să depună eforturi pentru instaurarea și menținerea păcii în lume.
După numai trei zile, Biden anunță noua ordine mondială: ,,În lume se va produce o nouă ordine mondială, iar noi vom fi în fruntea ei. Și vom uni tot restul lumii prin această acțiune.”
Vedem cum declarația lui Biden este un pas mai deprate în negocierea cu China asupra locului și rolului acestor mari puteri în lume. Vedem cum, deși SUA face o concesie, și se pronunță în favoarea ne-independenței Taiwanului, China nu aduce o condamnare explicită a Rusiei și a regimului politic putinist. De ce face așa ceva? Din multe considerente, dar în primul rând din punct de vedere economic: interesele economice ale Chinei precumpănesc dacă războiul se va continua. În urma sancțiunilor internaționale, nu este foarte clar dacă Rusia va pierde economic, dar este cert că China va câștiga.
Un alt aspect al conxetului politic este dat de stadiul discuțiilor și negocierilor ruso-ucrainene în vederea încheierii unui acord de pace. Deși ambele părți declară că vor pace, Rusia doar mimează negocierile, câtă vreme continuă să tragă cu artileria și rachetele (balistice, de croazieră și hipersonice!) în vederea raderii de pe suprafața pământului a unor întregi orașe și teritorii.
Vedem cum declarația lui Biden vine ca o urmare firească în stadiul negocierilor și acțiunilor internaționale. Scena politică a lumii se schimbă sub ochii noștri, căci SUA își asumă atât rolul de mare putere, cât și responsabilitățile ce rezultă de aici. Fie că privim politic, fie că avem în vedere aspectul economic, noua ordine mondială are SUA ,,în frunte” căci de acum nici Rusia, nici China nu pot fi în fruntea lumii. Dacă China ar fi avut capacitate de a negocia cu Rusia putinistă, ar fi încheiat de multă vreme acest război. Dar statul chinez este un stat autoritar, ca să nu spun la fel de dictatorial ca și cel rusesc, astfel încât a negocia este ceva străin pentru chinezi. Un regim autoritarist știe numai să dea ordine, să dea cu pumnul în masă sau să tragă cu rachete. Un regim dictatorial nu știe, nu poate și nu vrea să negocieze.
De ce nu mai este Rusia în fruntea ordinii mondiale? Din simplul motiv că Putin o îndreaptă direct spre aneantizare. Cu fiecare zi de război, Rusia este tot mai slabă, iar cetățenii ruși sunt tot mai mulți în a se opune regimului dictatorial putinist (după unele informații, ar fi cam jumătate din populație contra regimului putinist).
Al doilea aspect pe care vreau să îl subliniez este mai general. Războiul ne arată tuturor câtă nevoie are omenirea de respect pentru drepturile și libertățile cetățenești, câtă nevoie avem de solidaritate, armonie și înțelegere. Dar mai ales, acest război ne reamintește tuturor cât de importante sunt valorile pe care s-a clădit civilizația europeană: binele, adevărul, dreptatea sau fericirea nu sunt simple cuvinte sau vorbe în vânt, cum susțin unii, ci sunt ca aerul sau ca mâncarea. Ne hrănesc și ne susțin, chiar dacă, de multe ori, nu le vedem ca atare.
Legat de acest aspect, aș vrea să închei cu o trimitere la excelenta carte scrisă de Constantin Noica, Modelul cultural european. Aici se arată cum cultura europeană are o anumită schemă, structură și model – pe baza cărora ea poate să își ,,exporte” valorile. Noica a demonstrat că modelul acesta are la bază cuplul categorial unu și multiplu. De exemplu, dacă îl înțelegem în sens de unu-multiplu putem vedea cum ne împărtășim de la valori; de exemplu, binele: toți luăm parte la el atunci când facem ceva bun, sau spunem ceva bun (ori frumos, ori drept etc); în schimb, binele nu se epuizează, nu se pierde chiar dacă se împărtășesc la el milioane de oameni.
Din acest punct de vedere, noua ordine mondială poate fi și, sau mai ales, una a valorilor comune. Ne asumăm adevărul, binele și frumosul – ce au fundat civilizațiile greacă și latină; ne asumăm dreptatea, libertatea și fericirea, ce au fost adăugate de modernitatea europeană.
Adevărul
23.03.2022
Comentarii recente