Așa cum Meleșcanu spune lucruri trăznite, ceilalți miniștri audiați zilele trecute în Parlamentul European arată ipocrizie, neștiință, prostie și, cel mai grav, minciuni în fața, practic, a unei lumi întregi. Deși la discuții au participat 7-8 europarlamentari, lucrările s-au transmis în direct, inclusiv pe net, așa că oricine de pe mapamanod a avut ocazia să urmărească cum România se mai face de râs încă o dată.
Prezența puțină la discuții arată lipsa de credibilitate a țării care, timp de șase luni va prezida una din cele mai importante instituții europene, Consiliul Uniunii Europene. Nu numai președintele României este implicat în această formă comună de organizare politică, dar și miniștrii României, căci fiecare din ei este responsabil de un domeniu european înrudit cu cel pe care il administrează în România.
Una este să minți, să manipulezi, să ai dublă măsură atunci când în România spui sau faci ceva în calitate de ministru și alta este să faci aceste lucruri în context european. Prezența puțină a europarlamentarilor arată cât de mică credibilitate are România la ora actuală. Mai mult, europarlamentarii care au asistat la discuții, au venit ca să întrebe, să critice sau să încerce să-i facă pe miniștrii români să înțeleagă că lucrurile merg într-o direcție complet greșită și, mai ales, că România se abate clar de la drumul european.
Orice om de bună credință ce a urmărit declarațille lui Tudorel Toader a putut constata, cu tristețe, sau cu jenă ori mânie, cum se spun lucruri ipocrite sau chiar mincinoase. A spune că România respectă valorile europene este la o primă vedere ipocrizie. El crede că europarlamentarii nu știu ceea ce se petrece în justiția din România, el crede că nimeni nu știe că el nu are de gând să pună în practică recomandările rapoartelor Veneția și MCV. Și dacă, în România, mulți oameni nu știu asemenea detalii, și nu-l trag la răspundere, ministrul Toader are impresia că lucrurile stau la fel în Parlamentul European.
Mai mult, a susține că România apără statul de drept este nu numai ipocrizie, ci crasă minciună. În ultimii ani, și mai ales sub conducerea lui Toader, justiția a ajuns o mârțoagă la căruța puterii, astfel încât stat de drept fără justiție independentă este contradicție în termeni.
Lucrul cel mai grav este însă pe cale să se petreacă. Chiar în aceste zile, ministrul Toader pregătește o ordonanță prin care se vrea să se anuleze sentințele emise de completele de la Inalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) formate din cinci judecători. Motivul invocat: anterior, nu s-a asigurat ca toți cei cinci judecători să fie trași la sorți (în unele cazuri, erau unu sau doi judecători ce nu erau trași la sorți). Acesta ar fi un motiv să se ceară acțiune în anulare, astfel încât întregul proces să se ia de la început.
Dincolo de faptul că este împotriva Constituției o asemenea procedură, actuala coaliție de guvernare vrea să procedeze cu toate (subliniez: toate) cazurile respective, adică să procedeze retroactiv. Or, asta este împotriva nu numai a bunului simț, dar și impotriva oricăror principii de drept și, în mod evident, împotriva Constituției. De exemplu, la art 147, cu privire la deciziile Curții Constituționale, se precizează că deciziile Curții Constituționale, după publicare în Monitorul Oficial, ,,au putere numai pentru viitor”.
Tudorel Toader și actualul guvern cred că pot face justiție într-o țară europeană prin ordonanțe ale guvernului, dând astfel posibilitatea executivului să facă treaba instanțelor de judecată, și asta nu s-ar observa în Uniunea Europeană. Or, în mod evident, o verigă nedemocratică din lanțul european va atrage după sine nedemocrația Europei. Să ducem metafora mai departe și să spunem că tăria oricărui lanț este dată de tăria celei mai slabe zale din lanț.
La ora actuală România a revenit, nu la triștii ani 90, ci la perioada stalinistă din anii 50, atunci când deciziile de vinovăție sau nevinovăție se luau de șefii de partid, nicidecum de instanțele de judecată. Dacă un șef puternic decidea că o persoană este vinovată, se dădea ordin, era închis și bătut, i se fabricau probe iar apoi era trimis la închisoare sau era împușcat. Dacă mai există cineva care să nu se sperie de așa ceva, dacă numărul românilor uciși sau trimiși la închisoare i se pare că ar fi fost mic, este invitat să vadă cifrele oficiale din Rusia comunistă, adică acolo unde milioane de oameni au fost închiși, exilați sau uciși printr-un simplu ordin spus sau scris venit de la Stalin și alți lideri comuniști.
Acesta e motivul pentru care europarlamentarii nu au participat la audieri, pentru care cei care au venit au criticat actualul guvern de la Bucuești și mai ales motivul pentru care România este azi privită ca un serios pericol la adresa securității și unității europene. A conduce treburile Europei de asemenea persoane ipocrite și mincinoase este mai mult decât jenant, este umilitor și jignitor pentru țări cu democrație consolidată și cu economie puternică.
Publicat în Adevărul, joi, 24.01.2019
Comentarii recente