Deși de mulți ani, regimul Putin a dus un conflict hibrid în raport cu Europa și, mai ales, America, abia după 24 februarie au înțeles unii unde conduce accentuarea unor idei iliberale.
Să începem prin a sublinia valorile fundamentale ale Uniunii Europene: în art 2 din Tratatul Uniunii Europene sunt prezentate valorile fundamentale pe care este construită Europa: libertate, egalitate, democrație, stat de drept, respectul pentru demnitatea umană, respectarea drepturilor omului. Nici una dintre aceste valori nu este o simplă vorbă, un simplu concept (filosofic), ci sunt idei pe care le regăsim la temelia legislației statelor europene, dar și, în genere, la baza societății. Libertatea nu înseamnă să poți face tot ce vrei, în sens absolut, ci în anumite limite; ești liber să faci tot ce vrei, dar fără să afectezi libertatea altei persoane. Să ne gândim la cât de tare au crezut in ideea asta unii moderni: Leibniz , de exemplu, susține explicit că nici măcar Dumnezeu nu are libertate absolută; și el ascultă de legea rațiunii. Tot la fel, egalitatea nu înseamnă anularea diferențelor dintre oameni. Așa cum libertatea este strâns legată de responsabilitate, tot la fel egalitatea, este în primul rând egalitate în fața legii, așadar în drepturi și obligații. Nimeni nu este mai presus de lege și simultan nimeni nu ar trebui să pretindă să avem toți același salar, același număr de copii sau de firme.
Discursul iliberal promovat intens în Europa ultimelor două decenii ale mileniului arată cât de uriașă este prăpastia dintre iliberalism și democrația liberală. Iliberalism nu este un alt nume pentru ceva diferit (de exemplu, un fel de a treia cale), ci pune în centru o serie de idei ce au consecințe dezastruoase pe termen mediu și lung.
In primul rând, izolaționismul. Vedem cum Putin, partidul extremist AUR, dar și alții critică fără temei Uniunea sau instituțiile europene (oricine poate vedea în București, pe clădiri, zeci de sloganuri împotriva Uniunii sau cele cu ,,UEFA este Mafia”). Este, desigur, evident, că instituțiile europene nu sunt perfecte, deci că pot fi criticate. Problema de bază este că această critică are nevoie să fie constructivă, adică făcută pentru a îmbunătăți activitatea instituțiilor, nicidecum pentru a le demola.
Atât dinspre Rusia putinistă, cât și dinspre partidul extremist AUR, dar și de la unii politicieni ai PSD, au venit și ideile rasiste și xenofobe – impotriva unor categorii etnice sau sociale. In plus, extremiștii de la AUR au promovat (și promovează) atitudini clasiste, adică îndreptate împotriva unor clase sau grupuri sociale, cum sunt asistații social sau emigranții. Multă vreme după 24 februarie, primeam cu toții, zilnic, mesaje pe grupurile de comunicare din care facem parte în care să arăta că ucrainenii sunt bogați, că au mașini scumpe și vile, astfel că nu ar fi cazul să fie ajutați. Tot la fel, statul român ar trebui să ajute propriii cetățeni în loc să ofere atât de mult refugiaților din Ucraina.
Discursul iliberal bazat pe gen și sexualitate conduce la propagarea și promovarea unor atitudini homofobe sau misogine. Sunt puși la zid minoritățile sexuale (LGBT) sau femeile, astfel încât o temă de vital interes cum este educația sexuală a ajuns azi în România un fel de tabu: nimeni nu mai îndrăznește să ceară cursuri de educație sexuală, deși numărul de mame minore situează România pe primul loc.
Autoritarismul din discursul iliberal, promovat intens de cei 10 la sută dintre cetățeni (și care se aud mai tare decât cei 90 la sută ce gândesc altfel), este auzit mai tare căci, de regulă, cetățenii cu bun simț, adepți ai statului de drept au bunul simț de a fi și toleranți – ar merita să fie făcut un studiu sociologic pe tema asta. Ce este extrem de îngrijorător este că multă lume nu realizează (nici) acest pericol și continuă să vrea demolarea justiției sau instituțiilor statului pe motiv că ar fi dictatoriale.
Inchei cu cel mai recent episod: la Teatrul Național, un fel de actor propagă de mulți ani idei iliberale (și nu numai), și a ținut un fel de spectacol iliberal xenofob și naționalist dezgustător, împrăștiind un fel de ziar de propagandă iliberală (și nu numai). Părerea mea este că a se cere demiterea directorului Teatrului Național este o măsură mult prea slabă în raport cu gravitatea faptelor: este nevoie ca organele de cercetare penală să se autosesizeze, căci avem aici întrunite elementele constitutive ale mai multor infracțiuni. Atât directorul Teatrului Național, cât și actorul Dan Puric ar trebui să răspundă penal.
Adevărul, 31 martie 2022
Linc: https://adevarul.ro/news/politica/putin-curentul-iliberal-1_62455d775163ec4271daee32/index.html
Comentarii recente