O știre proaspătă venită din Bulgaria, ce va trece la moneda euro din 2024, ne pune pe gânduri: oare, România, chiar a ajuns ultima țară din Europa? Oare, românii nu au deloc mândrie?
Anul 2024 este un an extrem de important pentru România, deoarece vor avea loc toate cele patru feluri de alegeri, locale, parlamentare, prezidențiale și europarlamentare. Așadar, toate într-un an – o situație politică și administrativă fără precedent.
Oare, se va moderniza România începând cu 2024 sau se va chinui să își conserve interesele mărunte, meschine, mercantile sau, pur și simplu, interlope?
Vedem cum, în ultimii ani, atât Bulgaria, cât și Moldova au făcut pași decisivi, hotărâți și ireversibile întru spiritul european, adică o bună guvernare, o orientare spre modernizarea instituțiilor statului, spre eliminarea corupției, pentru întărirea statului de drept sau pentru apărarea drepturilor și libertăților omului.
Ce face, în schimb, România, în ultimii ani? Simplu spus, România se chinuiește să îi spele pe plagiatori, să pună în fruntea guvernului o persoană care este bănuită de furt intelectual. Mai mult, la adăpostul războiului, corupția, furtul, inflația etc. cresc spre cer. Dacă spune cineva că nu are legătură creșterea inflației cu nivelul de corupție, cu neștiința și dezinteresul guvernanților este rugat să meargă la bibliotecă și să citească 2-3 texte (din miile de studii pe aceste teme).
In acest context, o privire asupra competiției prezidențiale – cea care este decisivă atât pentru toate alegerile din 2024, cât și, în genere, pentru spiritul românesc, ne arată ceva extrem de interesant și provocator.
In urmă cu câteva zile, un reporter l-a întrebat pe Sorin Grindeanu dacă va dori să candideze pentru președinția României. Politicianul a răspuns că nu ia în calcul această posibilitate și a arătat că PSD și PNL au oameni mult mai potriviți pentru această funcție importantă. El i-a nominalizat pe Marcel Ciolacu, Alexandru Rafila și Gabriela Firea. Cu alte cuvinte, coaliția de guvernare începe să ia în serios în calcul refacerea USL și să pregătească candidați comuni pentru alegeri – nu neapărat formal, pe baza unei alianțe politice înregistrate la Tribunal, ci mai ales, neformal, pe baza unui acord politic.
Lista enunțată de Grindeanu este, într-adevăr, relevantă. Ciolacu, fiind președintele partidului de guvernare, ar fi îndreptățit să candideze, dar el are o slabă aderență publică; cota lui de simpatie este extrem de scăzută. Nu este prezidențiabil nici măcar în ochii simpatizanților PSD. Firea, in schimb, și Rafila, sunt adevarații candidați ai PSD-PNL.
Bătălia pentru Primăria Capitalei este indiscutabil extrem de importantă pentru orice partid politic. Inclin să cred că Gabriela Firea se va concentra pe această direcție, mai ales că are șanse să revină împotriva lui Nicușor Dan. De ce spun asta? Pentru că actualul primar al capitalei are o cotă de simpatie ce tinde spre zero – contraperformață absolută în toată lumea. Nu cred că există vreun bucureștean care să spună altceva despre Nicușor – este o dezamăgire absolută. Nu are curaj, este ezitant, nu are nerv, nu are nimic. Este ca o moluscă – exact așa cum a fost și este ca om politic.
Rămâne pe listă Alexandru Rafila. Deși este un om politic care nu a făcut, și nu face nimic, deși a fost (și este) contra vaccinului, anti-certificatist etc, Rafila este genul de tip simpatic, cu priză la public. Poate fi chiar și șmecheraș de cartier sau (mai mult sau mai puțin) corupt, simpatia pentru Rafila ar rămâne intactă.
De la opoziție, Cătălin Drulă, Dan Barna, Dacian Cioloș sau George Simion ar putea fi candidați redutabili. Despre Simion, toată lumea a înțeles că apără interese obscurse, ba chiar ale rușilor; mai grav, președintele partidului extremist AUR este extremist sadea.
Dacian Cioloș a dispărut în ultimele luni de pe scena politică, la fel cum a fost cazul înainte de a fi presedintele USR Plus – acest semn de inconstanță arată o trăsătură proprie, manifestată nu numai în activitatea politică. Deși este bun expert, și un om de caracter, nu pare să fie interesat de aspectele politice proprii unui candidat la președintia României. Nu are cum să fie presedintele tuturor. In caz că va candida, va primi un dezamăgitor scor electoral.
Opoziția rămâne în cursă cu Cătălin Drulă și Dan Barna – unul din ei va fi, probabil, viitorul președinte al USR. Dar nu e obligatoriu să fie și candidatul la președinția României. Fie că va fi presedinte al USR, fie că nu, Dan Barna este un politician redutabil, bun expert, cu o viziune politică excelentă. In caz că fi candidat pentru președintia României, este evident că puterea îi va inventa noi dosare, va arunca pe piață noi minciuni și dezinformări, și va contribui decisiv la influențarea scorului său electoral.
Inclin să cred că tânărul Drulă, deși nu are experiența lui Dan Barna, va putea fi candidatul ideal al opoziției. Ajung astfel la o posibilă confruntare in turul doi între Rafila și Drulă, adică exact între spiritul conservator, mercantil și obscur (era să scriu ,,obscurantist”; nu aș fi fost prea departe de adevăr) și spiritul european, modernist și democrat.
Un tur doi între Rafila și Drulă ar arăta exact situația politică a României din ultimele 2-3 decenii. Ce vor alege românii – știind că alegerile nu sunt niciodată raționale? Vor reuși să depășească manipulările, dezinformările sau minciunile ce vor fi aruncate pe piață sau vor reuși să facă ce au făcut bulgarii? Vor reuși românii să iasă din zodia obscură și medievală sau vor reuși să pășească cu încredere și optimism în zona europeană modernă și democrată? Vom trăi și vom vedea.
Adevărul, 12.05.2022
Comentarii recente