Lucrarea lui Francis Bacon Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii a apărut în traducere românească la Editura Humanitas (2012). Traducătorii, Dana Jalobeanu și Grigore Vida, au utilizat nu numai cea mai nouă ediție critică a textelor baconiene, The Oxford Francis Bacon, dar au comparat și restul edițiilor, dat fiind că un manuscris original al lucrării nu se mai păstrează.
Ce este interesant de semnalat încă de la început este că cititorul va fi surprins să constate discrepanța dintre stilul cărții întâi și cel al cărții a doua. Prima carte este mai unitară, dezbate aspecte teoretice, abstracte și filosofice, în vreme ce a doua este formată din mai multe capitole (părți) în care sunt tratate probleme concrete: descrieri, clasificări și alte aspecte practice ale cunoașterii.
Însă, chiar și cu acest stil neunitar, Progresul cunoașterii (The Advancement of Learning) a marcat un moment important în opera celebrului autor al Noului organon, dar și în filosofia modernă, în general. Să ne gândim la faptul că lucrarea este scrisă în limba engleză, astfel încât Bacon a dorit să se adreseze unui public mai larg, nu exclusiv savanților. Chiar titlul și dedicația lucrării accentuează caracterul deschis, exoteric al lucrării. Referința la cunoaștere din titlu (Learning) subliniază un concept mai larg al acesteia (deci nu clasica opinie adevărată și întemeiată), atât demersul prin care este obținută (învățarea, învățătura, experimentarea, cercetarea etc.), cât și rezultatele ei (știința, cărțile, teoriile, ideile etc.). De aici, multitudinea temelor abordate în lucrare, adevărat manifest al reformei cunoașterii din secolul al XVII-lea.
Bacon, membru al Parlamentului și consilier regal, scrie că în persoana regală se împletesc literatura sacră cu cea profană a umanului și divinului (p. 60), fapt ce conduce la triada lui Hermes: puterea și destinul unui rege, cunoașterea și iluminarea unui preot, învățătura și universalitatea unui filosof. Progresul cunoașterii încununează cele două părți, divină și umană, ale puterii și perfecțiunii regale. În acest fel, prima parte a lucrării descrie excelența învățăturii și a cunoașterii, arătând demnitatea și adevărata glorie ce pot fi dobândite prin dezvoltarea și propagarea lor. Partea a doua prezintă acțiunile și lucrările particulare întreprinse (sau care se cer a fi întreprinse) pentru a obține progresul cunoașterii (p. 61).
Nu este deci prea departe de adevăr interpretarea ce susține că Bacon vrea să facă din excelența și progresul cunoașterii un fel de politică de stat. Pusă în slujba puterii regale, cunoașterea poate progresa mai repede și mai eficient. Pe de altă parte, puterea însăși se va înnobila și va deveni mai înțeleaptă. Faptul că ar exista o legătură intimă între cunoaștere și politică se vede mai ales în alte scrieri ale lui Bacon și în mod exemplar în Noua Atlantidă. Aici, celebra organizație cu numele ,,Casa lui Solomon” este simultan instituție de cunoaștere și instituție politică.
În prima carte a Progresului cunoașterii, cititorul găsește o interesantă apărare, demnă de o argumentare avocățească, a renumelui cunoașterii. Bacon susține că prostul renume al cunoașterii se datorează unor obiecții venite de la preoți (cunoașterea ar fi ca șarpele, ce-l ispitește pe om și-l face să greșească), de la oamenii politici (cunoașterea îi slăbește pe oameni), dar și de la învățați (cunoașterea îi sărăcește, strică și viciază pe oameni). După ce respinge obiecțiile, Bacon are ocazia să aducă o critică extrem de viguroasă învățământului (scolastic și neoscolastic) propriu universităților vremii. El arată că una dintre maladiile învățăturii este tocmai elocința sau înfloriturile tipice ale învățaților scolastici, care se bazează pe multă frazeologie plăcută auzului, dar goală de conținut, lipsită de substanță. Scolasticii sunt asemuiți cu păianjenii, iar demonstrațiile lor se prezintă mai degrabă drept trasări de distincții, decât soluții argumentate rațional ale problemelor aflate în discuție.
Cartea a doua abordează o multitudine de teme: istoria naturală, rolul filosofiei prime, raportul dintre fizică și metafizică, magia naturală, medicina minții, schița teoriei idolilor, experiența literată, artele maligne, dialectica religioasă etc. Este interesant de notat viziunea integrată, organică cu privire la clasificarea științelor: arborele cunoașterii este prezentat ca dând seama de interdependențele dintre domenii și discipline. În funcție de facultățile intelectuale, învățătura se împarte în trei mari părți: istoria corespunde memoriei, poezia – imaginației, iar filosofia – rațiunii (p. 187). Lipsa unei istorii a cunoașterii este deplânsă, iar de aici interesul lui Bacon (ca și al altor moderni) pentru a se crea instituții și societăți academice care să-i adune pe toți membrii comunității științifice.
Lucrare de sinteză, dar și adevărat manifest filosofic, lucrarea Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii a lui Bacon oferă imaginea multiplu colorată a unei întregi epoci și, simultan, deschide ample programe de cercetare și cooperare între membrii Republicii literelor din întreaga Europă modernă.
(Timpul, aprilie 2014)
Comentarii recente