Adevărul, 11 octombrie 2018
Linc: https://adevarul.ro/news/politica/cateva-raspunsuri-multe-intrebari-referendum-1_5bbf059adf52022f75665de7/index.html#
Referendumul din 6-7 octombrie, a reușit să aducă o serie de răspunsuri la întrebări importante cu privire la societatea românească. Totodată, lipsa cvorumului lasă deschise multe întrebări, ce vor fi finalizate în anii care vin.
Legat de răspunsuri, după mine, unul din cele mai importante este cel cu privire la nevoia societății românești de a se moderniza și europeniza. Deși mereu în urma marilor curente europene, deși codașă la toate capitolele, așa cum a fost cazul mereu în ultimele secole, România continuă încet-încet procesul de ieșire din feudalism. Deși trasă mereu înapoi de tot felul de forțe, societatea evoluează sigur spre alinierea cu valorile și standardele europene. Nu este deloc fără importanță aderarea la UE, căci începând cu 2007 România a făcut progrese uriașe, în unele domenii, deși, repet, în altele se înaintează greu.
Cu toate acestea, nevalidarea referendumului nu trebuie nicidecum să fie înțeleasă drept acceptarea homesexualității – așa cum au sugerat unii comentatori sau actori. Românii rămân în număr mare homofobi și resping din start orice formă de libertate sexuală. Revoluția sexuală, celebră în toată Europa în anii 60, nu a avut la noi nici cel mai mic ecou (și nu are nici acum, la o jumătate de secol de acele evenimente). Explicația este firească în condițiile societății comuniste (și a rămășițelor ei uriașe în mentalul nostru actual), adică una în care homexualitatea era strict controlată de stat, pentru ca oamenii să fie manipulați și șantajați.
Amintind acest context al identității sexuale, nu pot să nu amintesc cât de mult este dezbătută problema în alte țări, de mulți ani, inclusiv în literatură. Nu pot să nu amintesc aici Casa Golden, cel mai recent roman semnat de Salmon Rushdie (tradus de Dana Crăciun, la Polirom, 2017), în care unul din personaje duce o luptă acerbă (cu sine și cu lumea) pe drumul spre propria identitate sexuală.
Cred că proiectul legii parteneriatului civil poate fi benefic din acest punct de vedere, momentul actual fiind mai potrivit ca oricând.
Tot legat de răspunsuri, pe plan politic se confirmă situația multor partide. PSD merge spre prăpastie, alegerile următoare fiind puse serios în pericol. De aici, recentele promisiuni, creșteri de salarii și pensii, sau alte pomeni electorale date, desigur, din buzunarul cetățeanului. PNL a avut o atitudine ambiguă spre ,,pentru” – fapt ce conduce direct spre pierderi masive de încredere. Spre deosebire, USR a dat dovadă de o capacitate de mobilizare excepțională, boicotând referendumul și, mai ales, având delegați în aproape toate secțiile de votare. Mai mult, s-a putut raporta prezența în timp real, fapt ce a constituit o premieră. Nu am crezut că voi apuca vreodată să văd că Antena 3 preia comunicate legate de prezență de la USR!
Legat de întrebări, cea mai de actualitate mi se pare a fi cea cu privire la curentul antidemocratic și antieuropean de la nivelul coaliției de guvernare. Menținerea liderilor în fruntea instituțiile românești, capacitatea lor de a manipula numeroase instituții ale statului este uluitoare, de neînțeles pentru opinia publică românească și europeană. Chiar și când lideri eruopeni critică derapajele, inclusiv conducerea grupului socialiștilor europeni, chiar și când România riscă să fie sancționată nu numai în Raportul MCV, dar și în Parlamentul European, este de neînțeles fixarea de scaune a liderilor PSD, ALDE, UDMR.
Se vehiculează acum tot mai mult, pe un ton în creștere, despre alegerile europarlamentare (din 26 mai 2019) și cele prezidențiale (din toamna anului 2019) faptul că România este divizată în două falii, că opoziția este lipsită de viziune, strategie și unitate, și, mai ales, că PSD va pierde și pe unele și pe altele. Se ridică astfel problema viitorului președinte al României: să fie oare Klaus Iohannis câștigător cert? Analiza ultimelor evoluții aruncă mari dubii, iar perioada de după anunțarea candidaturii se vede ca o perioadă plină de evoluții contradictorii, atunci când nu au fost complet lipsă, și, mai ales, pline de populism.
Tot la categoria întrebări, referendumul arată cât de mare nevoie are Biserica (nu numai cea ortodoxă) să se modernizeze, să nu mai interfereze cu politicul, să se limiteze strict la amvon și nu în școală, să-și spele rufele în interior, și nu prin încercarea ipocrită de a se opune căsătoriei între persoane de același sex. Departe, de a arăta o îndepărtare a românilor de credință sau de religie, referendumul lasă deschis un set uriaș de întrebări cu privire la aspectele sociale, psihologice, mentale etc ale relației românilor cu credința și religia. Desigur că în timp și acestea vor primi răspuns, evoluând împreună. O evoluție pe care eu personal o doresc armonică, nicidecum conflictuală.
Comentarii recente