Anul 2009 marchează pentru comunitatea noastră filosofică, şi nu numai, un foarte important eveniment: aniversarea unui secol de la naşterea filosofului de le Păltiniş. Înainte de a prezenta cîteva din ,,realizările” venite să marcheze acest eveniment, vrem să subliniem cîteva aspecte generale cu privire la posteritatea filosofului.

Un aspect care mi se pare deosebit de important este creşterea exponenţială a studiilor dedicate lui Noica. Practic, după 1987, anul dispariţiei filosofului, s-au elaborat aproape 20 de volume de studii dedicate vieţii şi operei filosofului şi cîteva sute de articole. (Să notăm că în 1990 nu erau scrise despre Noica decît două lucrări: Jurnalul de la Păltiniş şi Epistolar, lucrări editate de Gabriel Liiceanu). Astfel, s-a scris despre dandysm, mitul şcolii şi publicistica de tinereţe (Ion Dur), ontologia lui Noica (Ion Hirghiduş, Sorin Lavric), filosofie şi naţionalism (Alexandra Laignel-Lavastine), revolta individualului (Emilia Guliciuc), filosofia istoriei (Ion Militaru), rolul procesualităţii (AD Giulea), originile filosofiei nicasiene (Laura Pamfil), Noica şi mişcarea legionară (Sorin Lavric) etc. În plus, s-au elaborat două monografii (elaborate de Cornel Moraru şi Ion Ianoşi) şi un dicţionar de termeni filosofici (elaborat de Florica şi Marin Diaconu).

Un alt aspect important este că există cîteva teme de mare actualitate prezente în opera lui Noica, teme ce manifestă un mare potenţial: criteriul fiinţei, modelul ontologic, procesualitatea, rolul potenţialităţii, teoria categoriilor, ideea de cîmp, teoria elementului, instanţele fiinţei etc. Dacă despre unele din aceste teme au început să apară studii, există cîteva teme sau locuri din opera nicasiană ce reclamă analize viitoare. Am în vedere, în special, meditaţia lui Noica cu privire la ideea de Europa, cu privire la modelul cultural european şi, în general, toată latura dedicată filosofiei culturii şi valorilor. Faptul că studiile pe această linie sînt puţine se explică prin aceea că filosoful de la Păltiniş a abordat aceste probleme în mod colateral, printre rînduri. Excepţia, notabilă, este lucrarea sa Modelul cultural european, o lucrare în care sînt puse la lucru cîteva idei, rezultate din lucrările sale de ontologie, pentru a prezenta schema, structura şi modelul culturii europene. Cred că o analiză comparativă a acestei lucrări cu altele elaborate de filosofii europeni ai anilor `80 ar putea arăta imensa contribuţie a filosofului nostru la naşterea ideii de Europa.

După aceste consideraţii generale, putem trece în revistă cîteva din evenimentele cele mai semnificative petrecute în acest an pentru  a marca centenarul Noica. La capitolul apariţii editoriale se cuvin a fi semnalate nu mai puţin de cinci lucrări: Marin Diaconu (coord.), Modelul cultural Noica (Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti), Stan V Cristea, Constantin Noica. Repere biobibliografice (Editura Universităţii Bucureşti), Dora Mezdrea, Constantin Noica în arhiva securităţii (Humanitas, Bucureşti), Andrei Pleşu et alii, Despre Noica. Noica inedit (Humanitas, Bucureşti), Adrian Niţă, Noica: o filosofie a individualităţii (Paideia, Bucureşti).

Cele două volume editate de distinsul Marin Diaconu cuprind o serie de amintiri, portrete, comentarii ori evocări efectuate de de o parte din cei are l-au cunoscut pe filosof, într-un fel sau altul, de-a lungul timpului.

Documentele din arhivele securităţii, scoase la lumină de Dora Mezdrea, arată felul cum a fost următit clipă de clipă Noica de către lacheii regimului comunist. Parctic, după 1945 şi pînă la moartea sa, în jurul lui Noica s-a ţesut o densă reţea de securişti, informatori şi colaboratori care urmărea să raporteze totul despre întîlnirile şi discuţiile sale. Aşa se face că lui Noica i s-au construit un dosar penal, două dosare de spionaj, un dosar de obiectiv, un dosar de urmărire informativă (pînă în 1978), un dosar de problemă şi două dosare de urmărire informativă (din 1979 pînă în 1987). Autoarea a selectat, din cele 14 volume dedicate lui Noica din arhivele securităţii, un număr de 155 de documente în care apar cîteva elemente esenţiale ale raporturilor lui Noica cu Securitatea română.

Lucrarea Despre Noica. Noica inedit cuprinde o serie de opt studii elaborate de Gabriel Liiceanu, Alexandru Dragomir, Dan C Mihăilescu, Andrei Cornea, Andrei Pleşu, Ioana Pârvulescu, Sorin Vieru, Sorin Lavric, urmate de cîteva inedite (o conferinţă şi cîteva scrisori ale lui Noica). Lucrarea se încheie cu un grupaj de versuri ce pornesc de la o fotografie a maestrului.

Lucrarea noastră Noica: o filosofie a individualităţii tratează despre relaţia dintre individual şi universal în opera lui Noica şi ajunge la concluzia că trăsăturile fundamentale ale individualităţii de tip nicasian se suprapun aproape perfect peste trăsăturile individualităţii romantice. Această concluzie are marele merit că aruncă o lumină complet diferită asupra unor importante teme ideologice (naţionalismul, protocronismul, neimplicarea civică etc.) şi metafizice (identitate şi individuaţie, intensiunea şi extensiunea termenului ,,individual” la Noica, instanţele fiinţei etc.), ce are darul de a sublinia cât de profund era conectat Noica cu marea filosofie europeană.

Dintre manifestările ştiinţifice vom semnala, pentru început, simpozionul internaţional ,,Constantin Noica e la filosofia come salvezza”, desfăşurat la Accademia di Romania, Roma (pe 3 iunie) şi la Universitatea ,,La Sapienza” din Roma (pe 4 iunie). Au participat: Mihai Bărbulescu, HRP Patapievici, Mihai Nasta, Andrei Cornea, Roberto Scagno, Pietro D`Oriano, Givanni Rotiroti şi alţii.

La Facultatea de Filosofie din Bucureşti a avut loc pe 24 şi 25 aprilie simpozionul naţional cu tema ,,Gîndirea lui Constantin Noica astăzi”, la care s-a discutat despre: interogaţia transcendentală în opera lui Noica (Mircea Flonta), metafizica şi tehnica raţiunii (Ilie Pârvu), elemente pentru o etică nicasiană (Sorin Vieru), despre conceptele deschise (Gheorghe Vlăduţescu), spirit şi spiritualitate românească în gîndirea de tinereţe (Costin Aslam), ideea devenirii întru fiinţă (Alexandru Boboc), despre logica lui Hermes (Mircea Dumitru), instanţele fiinţei (Adrian Niţă) etc.

O manifestare aniversară a avut loc pe 16 iulie la Muzeul Naţional al Literaturii Române, sub genericul ,,Arhitectura fiinţei”. Au participat Eugen Simion, Marin Diaconu, Stan V Cristea şi alţii. Tot cu acest prilej s-au lansat volumele dedicate lui Noica elaborate de Marin Diaconu, Dora Mezdrea şi Stan V Cristea (amntite şi de noi mai sus).

În fine, cea mai recentă manifestare s-a defăşurat la Departamentul de Filosofie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii din Craiova. Simpozionul internaţional ,,Filosofie şi logică la Noica” a grupat specialişti şi iubitori ai lui Noica ce au prezentat comunicări ştiinţificice despre: meditaţia lui Noica despre cultură (Adriana Neacşu), Noica şi Goethe (Claudiu Baciu), filosofia lui Noica între suflet şi spirit (Ion Hirghiduş), Noica în secolul XXI (Sorin Lavric), cum gîndesc românii (Cristi Trandafir), Noica despre limbajul poetic eminescian (Lorena Stuparu), individual-general (Adrian Niţă), provocări ale semioticii (Titus Lates), critica relativismului epistemologic (Ionuţ Răduică), noul spirit antropologic (Marian Buşe), riscurile filosofiei (Marian Panait).

Se observă cum interesul pentru Noica este canalizat nu numai spre aspectele ideologice sau politice ale vieţii sale dar şi, ori mai ales, spre aspectele general filosofice. Probabil că a sosit momentul ca discuţiile purtate în jurul filosofului să fie eliberate de patimile ideologice şi să lase loc unui dialog sincer, nepărtinitor şi fără prejudecăţi. A sosit momentul ca adulatorii să-i recunoască erorile iar duşmanii să-i recunoască marile merite filosofice şi, în general, culturale. Numai pe această bază etică centenarul Noica poate marca un pas mai departe în exegeza nicasiană, un pas care să ocolească divizarea ce se manifestă în câmpul filosofiei şi culturii mioritice. Mai ales că divizarea în grupuri şi găşti nu era nicidecum o idee agreată de filosoful de la Păltiniş, ce s-a arătat mereu deschis spre dialog şi toleranţă.

(Timpul, anul X, nr. 131, noiembrie 2009, p. 20)