Deși nimeni nu se aștepta ca Ucraine să reziste, după șapte zile de război vedem câteva aspecte care ne îngrijorează pe toți, dar și câteva aspecte care ne aduc o mare bucurie.
Atunci când unii filosofi sau politologi au enunțat (ba chiar, au declamat) sfârșitul democrației liberale, multă lume a înțeles nevoia de schimbare a lumii în care trăim. S-au adus argumente pro și contra, s-au prezentat teorii filosofice și politice, dar și adevăruri istorice mai bine de trei decenii, dar rezultatul a rămas incert – ca orice dispută din planul ideilor: democrația nu este perfectă, dar este mai puțin rea decât orice altă formă de organizare politică. Faptul că democrația liberală se bazează pe domnia legii și pe echilibrul dintre asigurarea libertății și asigurarea egalității arată că, deși imperfectă, este totuși forma de organizare în care oamenii au cele mai multe șanse de a fi fericiți (desigur, depinde de fiecare dacă este nu, dacă vrea sau nu să fie fericit; dar din punctul de vedere al statului, sunt asigurate cadrele pentru ca fiecare să fie fericit).
Înclin să cred că agresiunea asupra Ucrainei, făcută de Rusia lui Putin vine să ne arate cât de importante sunt valorile în care crede civilizația occidentală. Nici libertatea, nici egalitatea, nici domnia legii nu sunt simple cuvinte, simple vorbe în vânt, ci sunt temelia lumii noastre. Dacă cineva vrea să contraargumenteze și să spună că Putin susține aceleași idei, e nevoie să arătăm prăpastia dintre a susține și a practica democrația. Așa zisa democrație a lui Putin este doar clamată, așa cum era in România, pe vremuri ,,democrația socialistă”, dar în fapt Rusia nu este altceva decât o țară în care totul este decis și făcut de către un singur om (sau o mână de oameni, pe care noi îi numim ,,oligarhi”).
Este tot mai clar acum pentru toată lumea că Putin ajunge să facă crime de război pentru a-și pune în aplicare planurile paranoice de refacere a imperiului rus sau de retrasare a lumii sovietice. Vedem cum, odată cu rezistanța ucrainenilor, o dată cu solidaritatea extraordinară a întregii planete, Rusia se izolează tot mai mult, Putin devenind un fel de inamic public numărul unu. Pasul firesc pe care îl va face occidentul este de a-l izola și mai mult, apoi, după ce conflictul se va fi sfârșit, de a constitui dosarul de criminal de război și deferirea lui Putin spre judecare la Curtea Internațională de Justiție.
Deși avem multe și grave motive de îngrijorare, odată cu fiecare nouă zi a războului inventat de Putin și oligarhii lui, avem și motive de mare bucurie. Solidaritatea umană este manifestată din plin în aceste zile. Vedem zilnic noi și noi fapte care ne demonstrează că omul este o ființă solidară, nu numai socială, așa cum pretindeau anticii.
Solidaritarea arată, în opinia mea, că ceea ce trăm în aceste zile este sfârșitul definitiv al epocii rațiunii. Incepută in perioada iluministă, această vârstă a omului se caracterizează prin accentuarea rolului rațiunii în cunoaștere, în comportare, în viața de zi cu zi. Deși a dat naștere știnței, epoca rațiunii a condus la marile conflagrații mondiale din secolul 20, iar acum, la inceput de secol 21, a adus război în Europa, după o pace de 80 de ani.
Dar sfârștiul rațiunii nu înseamnă, așa cum au pretins unii filosofi iresponsabili, sfârșitul istoriei, sau sfârșitul democrației, ci înseamnă sfârșitul unei etape din istoria omenirii. Sfârșitul epocii rațiunii este începutul epocii spiritului.
Spus în puține cuvinte, epoca spiritului – spre care ne îndreptăm, se bazează pe înțelegere etică nu pe înțelegerea ca cunoaștere, are la bază etica (nu știința, cum era cazul în epoca rațiunii). In secolul 21 omenirea (mai precis lumea) are la bază înțelegerea ca o conviețuire bună între toți oamenii de pe planeta noastră.
Războul din Ucraina arată cât de importante sunt democrația liberală (nu oligarhia), etica (nu știința), înțelegerea și empatia (nu simpla cunoaștere a universului).
Adevărul, 02.03.2022
Linc: https://adevarul.ro/news/politica/Inceputul-epocii-spiritului-1_621f4f525163ec4271aa79a3/index.html
Comentarii recente