Vizita Secretarului General al ONU, Antonio Guterres, în Rusia și Ucraina arată nevoia de negociere (de rezolvare pe cale pașnică) a oricărui conflict, cu atât mai mult cu cât, din 24 februarie, Rusia a invadat o țară independentă.
Ne-am fi așteptat cu toții să vedem eforturile din partea organizațiilor internaționale în vederea încheierii conflictului armat încă din prima zi a conflictului. Chiar dacă Rusia nu a recunoscut, și nu recunoaște, că se află în război, minținând cu nerușinare o întreagă omenire, chiar și dacă am avea în vedere o așa-zisă operațiune specială a forțelor armate ruse în Ucraina, obligația ONU de a interveni este foarte clară. Vedem asta încă din articolul 1 al Cartei ONU, în care se arată, încă de la înființarea sa, în 1945, faptul că scopul Națiunilor Unite este de ,,menținere a păcii și securității internaționale”, că va lua măsuri pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor la adresa păcii, pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau altor încălcări ale păcii. Așadar, ONU are misiunea de a înfăptui prin mijloace pașnice, în conformitate cu principiile justiției și dreptului internațional, aplanarea sau rezolvarea oricăror conflicte dintre state.
Este desigur adevărat că o parte din succesele realizate deja, de exemplu în asigurarea unor culoare pentru refugiați, în aducerea de ajutoare umanitare pentru cei asediați etc se datorează indiscutabil și diplomției ONU, totuși înclin să cred că, inclusiv în aceste aspecte, diplomația putea face mai mult. Chiar dacă Rusia nu a respectat înțelegerile de încheiere a focului, și a tras cu tunurile și rachetele în autobuzele pline de copii și bătrâni ce încearcau să fugă din calea războiului, cred că ONU avea datoria să nu se lase învinsă. Mai mult, chiar în acele situații ar fi trebuit să acționeze mai eficient și mai decis și să denunțe încălcarea încetării focului, să arate vinovații, să solicite părții ruse să respecte dreptul la viață al copiilor și bătrânilor ce voiau să fugă de război.
Faptul că ONU, ca organizație internațională principală ce are ca misiune pacea și securitatea internațională nu a acționat ferm și eficient își are una din explicații în nevoia urgentă de reformare a ONU. Poate, cel mai clar aspect este cel legat de Consiliul de Securitate al ONU. După cum vedem în articolul 24, membrii ONU conferă Consiliului de Securitate ,,răspunderea principală pentru menținerea păcii și securității internaționale” și recunosc că, îndeplinind îndatoririle impuse de această răspundere, Consiliul acționează în numele membrilor ONU. Dar ce te faci dacă un membru al Consiliului este cel care încalcă pacea și securitatea inernațională? Cum poate Consiliul să mai asigure menținerea păcii și securității internaționale câtă vreme chiar el, Consiliul, încalcă pacea și securitatea internațională?
Se va spune, desigur, că este dificilă modificarea structurii, modificarea Cartei și, în general, reformarea profundă a ONU. Înclin să cred că diplomații de carieră, împreună cu oamenii politici din marile țări ale lumii, au inteligența necesară pentru a găsi acele măsuri care să fie luate, cel puțin, pe viitor, ca urmare a învățăturilor trase de noi toți din ceea ce vedem că face Rusia lui Putin.
A trăi în miciuna promovată de Putin, cum că nu ei au tras cu tunurile și rachetele, cum că nu ei au agresat un stat independent, cum că nu ei au ucis mii de copii, cum că nu Rusia lui Putin ar fi responsabilă de masacrul de la Bucea etc înseamnă a trăi într-o lume în care nu există nici un strop de pace și securitate. Ar fi o lume în care un organism cum este ONU este pur decorativ, susținut din banii noștri ai tuturor, dar care se preface că nu vede ceea ce se petrece începând din 24 februarie în lumea noastră.
ONU are datoria urgentă de a-și respecta misiunea și de a face tot ce este omenește posibil ca să asigure pacea și securitatea în lume.
Adevărul, 29.04.2022
Linc: https://adevarul.ro/news/politica/nevoia-reforma-onu-1_626b9b9d5163ec4271db6dda/index.html
Comentarii recente